Actul ratat – manifestare privilegiata a inconstientului -II-

Posted in Dezvoltare personala | 2 comments

Actul ratat poate atinge statutul unui simptom în măsura în care reprezintă un compromis între intenţia conştientă şi dorinţa inconştientă a subiectului. În cadrul curei sau psihoterapiei analitice, actul ratat prezintă un dezavantaj dublat de un avantaj: pe de o parte, pentru că provine de obicei dintr-o tendinţă preconştientă, cunoaşterea despre profunzimea vieţii inconştiente a pacientului este una mai redusă decît în cazul interpretării onirice (în vis conţinuturile inconştiente sînt arhaice şi extrem de profunde); pe de altă parte, actul ratat realizat în cadrul şedinţei poate fi interpretat imediat, conservîndu-se mai bine materialul psihic şi sensul său.

Sigmund Freud credea că actele ratate sînt provocate de întoarcerea sub o formă camuflată a tendinţelor psihice prohibite din punct de vedere cultural şi moral (gînduri şi tendinţe agresive, sexuale, de autoafirmare). Ipoteza sa a fost confirmată de Jacques Lacan, care, comentînd poziţia freudiană în cadrul analizei psihanalitico-lingvistice realizate în studiul „Funcţia şi cîmpul cuvîntului şi al limbajului în psihanaliză”, spunea: „Pentru psihopatologia vieţii cotidiene, alt cîmp consacrat de… Freud, este clar faptul că orice act ratat este un discurs reuşit, chiar dacă destul de puţin inspirat alcătuit”. Lacan recunoaşte că inconştientul este compus, structurat ca şi limbajul. Toate dorinţele omeneşti se înscriu de acum în ordinea simbolică existentă, unde forma principală, este limbajul.

Apropierea lui J. Lacan de inconştient este mai întâi de toate un fenomen cultural, şi nu doar  practic – terapeutic, în ceea ce constă unul din principalele obstacole din partea colegilor lui – psihanalişti. Lacan considera că „psihanaliza structurală” nu poate fi numită ca tratament în sensul direct al cuvântului, aşa cum nici vindecarea, si nici izbăvirea de suferinţe, ci numai prelucrarea vorbirii, a descoperirilor discursive ai vieţii omului poate fi scopul lui.

Nouă nu ne este dat inconştientul curat înainte de limbaj, a judeca despre el se poate numai pe baza povestirii pacientului despre visele şi dorinţele sale, dintr-o parte, şi analiza vorbirii pacientului de către medic – din altă parte. Inconştientul – aceasta-i vorbirea „altuia”.

Asadar, actul ratat e o manifestare a incostientului privilegiata in special pentru cei care nu au acces la latura clinica, adica la tratamentul psihiatric si pentru ca in viata cotidiana asistam adesea la tot felul de acte ratate pe care le fac cei apropiati si de asemenea experimentam noi insine acest fenomen producand acte ratate. Este cel mai transparent dintre fenomenele prin intermediul caruia se manifesta inconstientul.

Conditii care fac posibil un act ratatasunt:

ü  tulburare de moment;

ü  autorul actului ratat sa fie capabil sa recunoasca justetea observatiilor celor care i-l semnaleaza;

ü  autorul actului ratat in primul moment sa aiba tendinta de a-l atribui hazardului sau neatentiei, adica tendinta de a incerca sa-l priveze de sens.

Definire

Actele ratate sunt fenomene psihice care rezulta din interferenta a doua intentii: pe de-o parte o intentie sau activitate constienta si pe de alta parte o intentie preconstienta sau chiar inconstienta.

Prima dimensiune a actului ratat, cea constienta, e in acelasi timp dimensiunea perturbata. Cealalta dimensiune, cea preconstienta, e dimensiunea perturbatoare. Actul ratat e o formatiune de compromis, o rezultanta care reprezinta in proportii diferite tendintele care il produc.

Freud sustine ca  actul ratat e un fenomen psihic ceea ce inseamna ca:

ü  provine din alte fenomene psihice;

ü  nu e cauzat de fenomene organice si ca fiind un fenomen psihic, actul ratat are un sens;

ü  in spatele lui trebuie sa cautam o intentie, o tendinta.

Freud – “Psihologia pana acum n-a stiut despre existenta unor astfel de interferente si despre posibilitatea ca acestea sa produca fenomene ca actul ratat”.

Conceptii non-psihanalitice:

ü  Conceptia comuna – profanul nu acorda nici un fel de importanta actului ratat pentru ca in primul rand actele ratate nu au o semnificatie practica majora (desi exista acte ratate care au totusi o importanta practica vitala).

ü  Conceptia prefreudiana – teoria fiziologica sau psihofiziologica – actul ratat s-ar datora unor disfunctionalitati de tipul tulburarilor in circulatia sangelui, oboselii, surescitarii, distragerii atentiei. Critica lui Freud la adresa acestor conceptii: actele ratate sunt produse si de persoanele care se afla in plinatatea formei psihice; performanta psihica nu e conditionata in mod necesar de concentrarea atentiei; reinvestirea cu atentie a unor automatisme produce perturbarea desfasurarii activitatii; atentia, concentrarea ei nu poate sa anuleze un act ratat (ex: uitarea unui nume). Contributia factorilor psihofiziologici la producerea actelor ratate: dupa Freud, acesti factori nu sunt nici cauze, nici conditii necesare, ci sunt doar conditii favorizante.

ü  Teoria fonetica – actele ratate sunt cauzate de raporturile fonetice, asemanari sau deosebiri intre diferite sunete. Freud considera ca aceste consonante sau disonante fonetice nu sunt altceva decat tot conditii favorizante.

ü  Teoria hazardului – actele ratate si-ar datora existenta hazardului care ar exista si in viata psihica. Pozitia lui Freud e radical opusa in sensul ca pe baza unor fapte, Freud afirma ca in realitatea psihica nu exista hazard.

Clasificarea actelor ratate (criterii):

a) dupa raportul de forte intre tendinta perturbata si cea perturbatoare (doua posibilitati):

ü  tendinta perturbatoare inlocuieste complet tendinta perturbata. Ex: presedintele Parlamentului din Viena la inceperea sedintei: “Declar sedinta inchisa”;

ü  realizarea unui compromis intre tendinta perturbata si cea perturbatoare in asa fel incat ambele tendinte sunt reprezentate in rezultanta. Ex: pacienta vrand sa spuna “obstinatie” spune “obstinenta”. Asociatiile arata ca tendinta perturbatoare preconstienta consta in gandurile ei referitoare la perioada de abstinenta pe care o traversa in acel moment.

b) dupa activitatea constienta perturbata:

ü  rostirea gresita – ex: psihanalistul Stekel fata de doi pacienti italieni pe care ii numea de fiecare data cu numele celuilalt: “Buna ziua dle Beloni” in loc de Ascoli si invers. Motivul subiacent: vroia sa-i arate fiecaruia dintre ei ca nu e singurul strain care vine la el si ca era un psihanalist foarte cautat;

ü  scrierea gresita – ex: medic ce prescrie acelasi medicament in doze de 10 ori mai mari succesiv la 3 doamne in varsta. Motivul: era in legatura cu mama sa ce locuia impreuna cu fratele lui si era o piedica in calea amoroasa a lui; deplasand ostilitatea fata de mama sa spre cele 3 paciente;

ü  lectura gresita;

ü  uitarea de nume – ex: intr-una din calatoriile sale Freud are o discutie cu un tovaras de compartiment destul de cultivat si acesta da un citat in limba latina. In acest citat lipsea cuvantul “aliquis” (fara lichid). Motivul: prietena lui care in moemntul respectiv avea o intarziere de menstruatie (posibila sarcina);

ü  uitarea de intentii;

ü  pierderea de obiecte – ex: un barbat care primeste de la cumnatul sau o scrisoare in care acesta il mustra pe un ton destul de apasat “De altfel nu am nici timp si nici nu doresc sa incurajez superficialitatea si lenea ta”. A doua zi barbatul respectiv pierde stiloul pe care-l primise in dar de la acest cumnat pentru ca nu mai vroia nici o legatura cu el. Ex: o doamna care pierzandu-si mama s-a hotarat sa respecte perioada de doliu pana la capat dar care spre sfarsitul perioadei de doliu se lasa antrenata de cativa prieteni si cumpara bilete la teatru. In ziua spectacolului constata ca a pierdut biletele. De fapt, tendinta inconstienta de a respecta doliul s-a impus in pofida dorintei constiente.

c) dupa complexitatea actelor ratate:

ü  simple – constau dintr-un singur act ratat;

ü  complexe – constau din mai multe acte ratate care se alimenteaza din aceeasi motivatie. Ex1: un tanar care se inscrie intr-o Asociatie Literara in speranta ca in felul acesta isi va putea realiza mai usor dorinta de a i se pune in scena o piesa de teatru la care tinea foarte mult. In mometul in care a primit asigurarea de la conducatorul Asociatiei ca piesa ii va fi reprezentata a inceput sa “uite” sa se mai duca la intruniri. Apoi din scrupul moral s-a hotarat sa se duca vinerea urmatoare. Ajungand la sediu a constatat ca usile erau inchise si ca nu era nimeni. De data aceasta gresise ziua si s-a dus sambata.

Ex2: o doamna viziteaza Roma impreuna cu cumnatul ei ce cu aceasta ocazie primeste ca semn de recunoastere din partea comunitatii germane din Roma o medalie de aur. Trebuind sa plece acasa mai devreme, respectiva doamna constata ca a luat cu ea moneda de aur. Ii telegrafiaza cumnatului ca sa-l avertizeze ca moneda e la ea si ca i-o va trimite. Cautand moneda constata ca nu o gaseste.

Concluzii

Desi din punct de vedere al constiintei si al activitatilor constiente asemenea fenomene sunt considerate disfunctionale, din punct de vedere al inconstientului e vorba de acte reusite. Actul ratat ii arata omului, ca fiinta culturala, ca terenul pe care a construit edificiul impunator al culturii e un teren nesigur, miscator care in anumite circumstante pune in pericol reusitele culturale.

Din punct de vedere clinic, actul ratat, in pofida aspectului sau modest, caracterului sau

punctual, are o anumita importanta care deriva din spontaneitatea sa. Actul ratat produs in timpul orei de psihanaliza e supus imediat analizei, nu mai e timp pentru a intra in functiune elaborarea secundara ca in cazul visului si de asemenea prin transparenta sa el indica mai direct continutul inconstient sau preconstient care a fost mobilizat. Spre deosebire de interpretarea visului care lasa loc unui grad mai mare de intelectualizare, actul ratat are forta de convingere a evidentei.