Despre frica de schimbare II
Acesta frica are un substrat foarte profund in fiintele umane. Schimbarea ne aduce cu sine ceva nou, nu stim daca este mai bun sau mai rau, dar stim ca, cu siguranta nu va mai fi la fel. Este ca o intarire a ideii ca totul este efemer, ca totul are un sfarsit…
Frica de schimbare este o frica ce contravine naturii care este mereu supusa schimbarii si transformarii. Un copac odata cu venirea toamnei nu-si tine frunzele sa nu cada, ci respecta legile firesti ale naturii si se abandoneaza vremii de afara.
Atunci cand ne este frica de schimbare de fapt ne este frica de faptul ca nu suntem vesnici, ca lucrurile si viata noastra nu sunt eterne. Am dori sa o controlam, sa oprim timpul, sa pastram totul asa cum este.
Ni se pare ca viata noastra este mai “corecta” atunci cand preluam controlul, punem lucrurile la locul lor, ne asteptam sa le gasim acolo unde le-am pus, si fiecare aspect al vietii noatre se regaseste intr-un cadru exact, foarte rigid.
Dorul de cei care nu mai sunt in aceasta lume si care ne sunt foarte dragi, de fiinta iubita… toate ne intaresc aceasta frica.
In definitiv cu totii simtim mai mult sau mai putin aceasta frica, care dusa la extrem creaza fanatism, dogmatism si rigiditate.
Atunci cand ne este frica de schimbare este bine sa ne amintim ca viul este in permanenta supus schimbarii si transformarii.
A ne opune acestor legi inseamna a ne opune firescului ce guverneaza aceasta lume si nu are rost sa evitam schimbarile din viata noastra, ci sa gasim ceea ce este neschimbat si etern in interiorul nostru.
Comentarii recente