Rezistenta la schimbare -I-
Daca ar fi sa privim viata celor din jurul nostru ne-ar fi foarte usor sa si anticipam cum va decurge viata lor intr-un viitor fie mai apropiat, fie mai indepartat. Asta este posibil deoarece majoritatea fiintelor umane opun rezistente la schimbare si fac alegeri asemanatoare de-a lungul existentei lor.
Mergem pe cararea cea care o stim cel mai bine si este logic sa fie asa. Doar ca noi ca si fiinte umane trebuie sa fim constiente ca suntem aici pentru a invata mereu de la viata si a ne transforma, iar aceasta nu este posibil daca experimentam doar o parte a monedei, cea care ne place si care deja o cunoastem atat de bine.
De aceea se spune ca de cele mai multe ori suferinta poate fi o adevarata binecuvantare. Aceasta ne face sa ne oprim, sa ne punem intrebari, sa dezvoltam un adevarat mecanism de a face fata situatiei care a generat-o, sa o acceptam si sa trecem deasupra ei. Este un efort mare care cere multa rabdare si umilinta, dar libertatea pe care o resimtim la sfarsit merita toata stradania.
In afara pierderilor din viata noastra, majoritatea suferintelor provin din noi insine, din dorinta de a parea altcineva, din neputinta de a accepta acele parti ale noastre care ni se par mai putin frumoase. Ne dorim ca lumea sa ne recunoasca ca pe niste persoane unice, extraordinare, inteligente, atragatoare si puternice. Tot ce nu se incadreaza in acest tipar il ascundem cat mai adanc in finta noastra si nu lasam pe nimeni sa aiba acces, caci atunci am deveni foarte vulnerabili. Astfel se intampla ca de fiecare data cand o situatie scoate la iveala un punct pe care il consideram slab, incepem sa suferim.
Mai ales atunci este bine sa ne oprim si sa incepem sa cautam cu multa rabdare inauntru nostru. Sa intelegem de ce alegem de fiecare data sa ne ingropam o parte din noi, sa o negam si sa o ascundem atat de profund.
Ne este frica ca nu o sa fim acceptati si ca o sa ramanem singuri?
Comentarii recente