De ce suntem gelosi?
Gelozia este un sentiment banal care exista in “patrimoniul psihic colectiv”.
Aceasta atitudine emotionala ne impiedica sa simtim bucuria pe care ne-o aduce iubirea, este o frustrare care aduce mult dezechilibru si slabeste un cuplu.
In general exista doua atitudini fundamentale fata de gelozie:
- prima dintre acestea, intalnita mai ales in randul femeilor este ca gelozia inseamna iubire cu alte cuvinte “este gelos deci ma iubeste”.
- a doua dintre atitudini este ca gelozia este un sentiment malefic iar cel care o simte este inferior si se exprima la nivel gregar si animalic.
Dupa “simptomele” pe care le are gelozia poate fi considerata cu adevarat o maladie, o boala a neincrederii in sine si in ceilalti. Aceasta stare aduce cu sine o incapacitate a fiintei umane de a se simti iubita din simplul motiv ca nu se simte demna de iubire si respect.
Gelozia vrea mereu sa se asigure, sa controleze, sa fie convinsa ca nu va fi respinsa, exclusa sau marginalizata. Aceasta paleta de complexe si inhibitii vine inca din copilaria timpurie, dintr-o relatie de atasament haotic cu mama sau cu tatal, sau prezenta unui frate considerat mai iubit de catre parinti. Aceste rani dureroase se redeschid de fiecare data cand evenimentele exterioare se leaga inconstient chiar si imaginar cu momente in care ne-am simtit respinsi, exclusi si nedoriti.
Fiecare dintre noi stim sa identificam gelozia; intelegem cand suntem gelosi chiar daca nu dorim sa recunoastem aceasta. Ne dorim sa iubim matur, sa iubim neconditionat, sa iubim pur si simplu, fara rezerve, doar ca uneori nu putem sa manifestam ceea ce ne-am dori. Trecem prin multe suferinte, lupte si experimentam o stare maladiva de neputinta. Totusi ce facem in astfel de situatii?
In primul rand este bine sa recunoastem cel putin pentru noi ca suntem gelosi. Atunci cand s-a creat o conjunctura in care manifestam gelozie este bine sa o exprimam (daca nu putem sa o sublimam), dar fara a rani persoana iubita. Este necesar sa invatam sa o manifestam intr-o versiune neagresiva, cu rabdare pentru ca in final sa fim capabili sa o depasim.
Iata cateva idei fundamentale despre cuplu pe care ar trebui sa le intelegem daca suntem persoane geloase:
1. Un cuplu este compus din doua fiinte umane care se iubesc si care sunt complet libere, sunt libere sa aleaga viitorul, iubirea si bucuria. O alegere constanta a iubirii si a partenerului ne asigura o relatie sanatoasa si o transformare armonioasa in cadrul cuplului.
2. Un cuplu este ca o nava, ea nu poate sta pe un loc uscat si sigur caci va sfarsi mancata de rugina; ea trebuie sa calatoreasca in permaneneta, sa indure furtuni, rafale de vant, valuri uriase si acestea nu trebuie sa o puna in pericol. O relatie de cuplu nu trebuie sa fie expusa primejdiilor ci doar riscurilor. Aceasta nava stie in permanenta incotro merge si trebuie sa aiba forta sanatoasa de a-si continua lejer cursul.
3. In iubire nu poti investi, nici chiar emotional! Iubirea nu este o afacere, iar cei care la sfarsitul unei relatii afirma ca “nu se merita” sa faca atatea compromisuri si sacrificii inseamna ca au pornit la drum cu o atitudine gresita fata de iubire si cuplu.
4. O relatie de cuplu nu inseamna dependenta, uitare de sine si posedare.
5. Intr-o relatie de cuplu sanatoasa care se bazeaza pe iubire trebuie sa existe o comunicare sanatoasa (chiar si a sentimentelor mai putin armonioase), o atentie permanenta asupra noastra si a celuilalt (nicidecum spionaj), o acceptare si intelegere a persoanei iubite si foarte multa spontaneitate.
Intr-o relatie importanta este comunicarea , atat timp cat exista comunicare nu ar trebui sa existe gelozie ,pentru a evita gelozia mai bine incercam sa intrebam direct partenerul de viata si sa incercam sa avem o conversatie despre ceea ce am dori noi de la el/ea
Ai putea sa descrii ce inseamna o relatie de atasament haotic cu mama sau cu tatal?
dana, comunici. ii comunici ca atitudinea lui iti starneste porniri mai putin “gratioase” si el…asculta spune ca nu e normal, ca trebuie sa te obisnuiesti. deci i-ai spus ce doresti de la el. ce faci daca iti zice ca trebuie sa accepti?
Draga Diana,
Multumesc pentru comentariu, pentru a intelege mai bine iti voi ilustra un exemplu de ralatie haotica cu tatal care este destul de actuala. Atunci cand suntem mici simtim dependenta si atasamanet fata de parintii nostri. Acestea sunt niste sentimente necesare mai ales ca suntem mai putin constienti de noi insine (deobicei devenim constienti de noi si de corpul nostru atunci cand ne este foame, sete, frig…etc). Ne iubim parintii atat cat suntem in acele momente. In situatia in care tatal are job-ul in alta tara sau in alt judet si vine destul de rar pe acasa, fiul/fiica poate simti un atasament haotic vis-a-vis de tatal sau. De ce? Fiindca de fiecare data cand tatal va veni acasa copilul se va atasa de acesta, isi va petrece timpul cu el, se va bucura de prezenta lui, iar cand tatal va pleca copilul se va simti abandonat. Practic nu va exista un sentiment unic si permanent fata de tata ci aceasta va oscila intre suferinta abandonului si bucuria reintoarcerii tatalui.
A comunica nu insemna doar a informa. Atunci cand exista anumite divergente acestea trebuie discutate cu rabdare. In astfel de situatii fiecare isi afiseaza nemultumirile sau abandoneaza “problema” pe umerii celuilalt. Urmareste sa vezi si sa intelegi cum se raporteaza iubitul tau la tine, ca si iubita si ce inseamna pentru el o relatie de cuplu.
Multumesc pentru raspunsuri.
Intr-adevar, cand vezi la celalalt dorinta de a intelege ce se petrece in mintea ta si de ce interpretezi intr-un mod mai putin placut faptele, cand te intalnesti cu rabdarea si atentia celuilalt, tendinta este sa incepi sa doresti sa te intelegi mai bine, sa descoperi motivele din spatele unor atitudini.
P.S. Ai un stil interesant de a scrie, compatibil cred eu cu genul revistei “PSYCHOLOGIES”. In masura in care ii acorzi suficienta atentie, site-ul ar putea fi un bun portofoliu pentru inceperea unei eventuale colaborari cu revista
.
Multumesc mult,
.
Ma bucur mult pentru apreciere si te astept cu drag oricand