Despre casatorie
Casatoria este privita ca o uniune legala, liber consimtita intre un barbat si o femeie pentru intemeierea unei familii, un trai comun intre soti. In timpurile mai indepartate casatoria a fost considerata ca o institutie laica, celula de baza a societatii. In zilele noastre casatoria nu mai confera un statut sau o autoritate speciala, iar pentru multi dintre noi cuvintele sot si sotie au o semnificatie egala cu cea de plictisit si plictisita.
Unii se plang de casatorie ca nu le ofera siguranta, altii o cer si o recunosc ca pe un tel si o realizare enorma, cel putin sociala, altii o ataca ca pe o relicva din alte timpuri si o privesc ca un angajament care inhiba instinctele naturale omenesti.
Idealistic vorbind casatoria este o uniune a doua vieti care se angajeaza intr-o activitate sacra. Asumarea unui juramant de cununie creeaza o granita formala, stabilind relatia ca spatiu, in care toate expresiile vietii pot sa interactioneze si sa-si gaseasca expresie.
Casatoria invita tot haosul nostru mental sa iasa afara si astfel ne permite sa lucram cu el mai constient. Acesta este de fapt, aspectul care ii socheaza si tulbura cel mai mult pe partenerii care sunt inca imaturi in iubirea lor. Pe de alta parte, casatoria poate fi privita ca o imagine conventionala a armoniei.
Majoritatea dintre noi care cautam casatoria, cautam, de fapt, un gen de siguranta iluzorie si dupa cum stim cautarea sigurantei este cea care ne franeaza cel mai mult evoluatia noastra ca si oameni. O casatorie nu este neaparat o promisiune de iubire de lunga durata ci de multe ori ne ofera o convietuire asigurata.
Si cu iubirea cum ramane????? Poate sunt eu de moda veche, dar totusi, casatoria nu se baza pe iubire????
Categoric, casatoria fara iubire este un gen de prostitutie cu acte.
Doar ca de multe ori atunci cand cei doi iubiti nu sunt maturi in dragostea lor, casatoria schimba multe in relatia lor.
Iubirea alungã teama.
Ea rãscumpãrã o multime de pãcate.
Este absolut invincibilã.
Nu existã dificultate pe care sã nu o învingi,
când iubesti destul de mult;
Nici o boalã pe care sã nu o vindeci,
când iubesti destul de mult;
Nici o usã pe care sã nu o deschizi,
când iubesti destul de mult;
Nici o apã pe care sã nu o treci,
când iubesti destul de mult;
Nici un zid pe care sã nu-l dãrâmi,
când iubesti destul de mult;
Nici un pãcat pe care sã nu-l rãscumperi,
când iubesti destul de mult.
Indiferent cât de grele sunt problemele,
cât de fãrã sperantã pare totul,
cât de încurcat e totul, cât de mare este greseala.
Dacã întelegi pe deplin iubirea, le vei risipi.
Dacã ati putea iubi suficient de mult,
Ati fi cea mai fericitã si mai puternicã fiintã din lume.
Poarta de aur – de Emmet Fox
Multumesc mult, Nica pentru aceasta poezie!