Despre dependenta in iubire
In societatea in care traim proprietatea este privita ca forta. Suntem incurajati mereu sa detinem, sa cucerim si sa posedam. Devenim obsedati de moda, de masini, de tehnologie… le vrem pe toate si le vrem ACUM. Atunci cand vine vorba despre iubire aplicam acelasi principiu. Cautam ceva usor, facil, clar sau ne ducem la cealalta extremitate, ne place sa dramatizam, idealizam si dorim sa nu mai putem trai fara cealalta persoana. Asa se naste o adevarata boala culturala, boala hranita in permanenta de telenovele si emisiuni de divertisment.
Atunci cand iubim avem tendinta spre romantism, dar trebuie sa fim constienti ca odata cu aceasta este necesar sa ne pastram perceptia propriei independente si stima de sine.
Ingrijorarile fata de obiectul iubirii care ne fac sa simtim anxietate, lipsa increderii in noi insine trebuie sa fie temperate si sa urmarim sa nu ne pierdem interesul fata de copii, propria dezvoltare sau prieteni.
O iubire sanatoasa trebuie sa se dezvolte sanatos, iar adictia slabeste orice relatie.
A impartasi iubire este perfect legitim insa nu trebuie sa-i lasam pe ceilalti sa decida asupra fericirii noastre si astfel sa devenim fiinte adictive si depenente.
Chiar si familiile noastre de foarte multe ori ne imping catre relatii adictive, intr-o maniera mai mult sau mai putin persuasiva.
Iubirea dependenta cauta control, cautam sa controlam viata, sa ne simtim in siguranta, sa fim puternici, invincibili. Avem nevoie de acest sentiment de siguranta fiindca ne simtim vulnerabili si slabi. Cu toate acestea demonstram pasivitatea in rezolvarea propriilor probleme si alegem solutia cea mai simpla- ii atribuim celuilalt responsabiliatea pentru propria fericire.
In general o iubire adictiva tine si de o stima de sine scazuta asociata cu o pregnanta teama de esec, teama de respingere si teama de a ne simti singuri.
Chiar daca este foarte dificil sa recunoastem si sa infruntam aceste angoase din propria fiinta, aceasta ne poate ajuta foarte mult in primul rand sa ne iubim mai mult si sa avem mai multa incredere in noi insine.
O iubire adictiva ne inlantuie si pe noi si pe partenerul nostru si este departe de ceea ce inseamna romantismul adevarat. Iar atunci cand simtim acest sentiment este pacat sa-l bagam intr-un tipar telenovelistic sau sa incercam sa-l controlam si sa-i dam sensul pe care noi il dorim.
daca imi doresc ceva ACUM nu poate sa tina si de faptul ca imi doresc sa evoluez? de faptul ca tind sa vreau ceva mai mult?
A avea dorinte este normal si bine; cu totii avem dorinte, doar ca “Acum” inseamna sa legi acea dorinta cu un alt lucru sau eveniment, inseamna sa te identifici cu starea pe care ti-o ofera lucrul dorit. Acesta ne poate produce frustrare; daca se indeplineste repede simtim frustrare ca nu ne-a consumat mai multa energie interioara si nu simtim cu adevarat placerea indeplinirii dorintei, iar daca nu vine in momentul dorit (in cazul nostru “ACUM”) iarasi ne simtim frustrati si neimpliniti din cauza identificarilor si fantasmarii la lucrul dorit.
Fiecare lucru vine in viata noastra la momentul potrivit, a dori ceva ACUM mai poate demonstra ca suntem mai putin maturi…
Trebuie sa tinem cont ca evolutia presupune si foarte multa rabdare.
Stoparea tuturor dorintelor este calea suprema. Dorintele sunt cele care ne incetinesc pe calea evolutiei noastre ca fiinte umane.
Imi place sa cred ca fiecare fiinta isi are propria cale.
Transcenderea dorintelor inseamna abandon, iar abandonul presupune acceptare si incredere.
Dorintele benefice “proiectate” cu discernamant ne pot ajuta de asemenea caci en dau acea savoare si posibilitatea de a ne exercita liberul arbitru.
Prea multe dorinte, inseamna o identificare cu “acel efemer” din noi, intram intr-un cerc vicios al dorintelor care curg si nu se mai termina…
Astfel riscam sa ne pierdem pe noi datorita faptului ca acordam o atentie sporita satisfactiei dorintelor.