Relatia de cuplu: El si Ea (-I-)

Posted in Psihologia familiei | 3 comments

„O fiinta umana sa iubeasca o alta- aceasta e, probabil, cel mai greu lucru dintre toate (…), e o munca pentru care toate celelalte munci sunt doar o pregtire. E un inalt indemn la maturizare adresat individului, (…) o cerere pretentioasa  ce ne este adresata, ceva ce ne alege din multime ti ne cheama catre lucruri marete.”                        Rainer Maria Rilke

Ce este un cuplu?
Dictionarul explicativ ne aduce mai multe semnificatii:
1. pereche formata din persoane(de sex opus);
2. sistem compus din doua fete antiparalele;
3. reunire de doua persoane de sex opus, aflate intr-o anumita legatura;
4. pereche, reunire de doua persoane bazata pe o legatura constanta sau datorata unei apropieri accidentale.
5. lucruri de acelasi fel considerate impreuna.

Relatiile de cuplu ne cer sa privim in noi insine si catre celalalt cu o cat mai mare onestitate intr-un prezent continuu.
Ele ne obliga de cele mai multe  ori sa ne confruntam cu aproape toate problemele de natura existentiala a fiintei umane – bagajul familial cu care venim in acea relatie, cum sa punem bazele unei mai bune comunicari, personalitatea noastra, propria moralitate, intrebari legate de cine suntem si cine am dori sa devenim, cum sa ne angajam in acea relatie, cum sa ne depasim, pana unde sa cedam…

Acest fel de relationare cere din partea noastra autenticitate caci de cele mai multe ori ne proiectam sperantele, ideile si temerile, care produc inevitabil distorsiuni in relatie, altfel zis ne proiectam propriile distorsiuni in relatia pe care o avem si o intretinem. O relatie presupune intrepatrunderea anumitor realitati mai mult sau mai putin obiective legate de scenarii din copilarie, lectii depasite sau nedepasite, complexe, blocaje din adolescenta precum si intreaga „experienta” in relationare pe care fiecare o detine pana in acel moment. Astfel o relatie de cuplu presupune in primul rand depasirea acestor temeri si complexe, si adaptarea cat mai reusita la „acel nou” care de cele mai multe ori ne provoaca o foarte mare anxietate pentru ca tine de necunoscut, neexploarat. Atata timp cat continuam sa intretinem felurite tensiuni grave sau conflicte interioare care raman nerezolvate si  provoaca un anumit gen de angoasa, ne vom confrunta si cu probleme si dificultati in acea relatie.

Cerem de la celalalt sa fie ca noi, o jumatate care sa se plieze perfect in functie de toate asperitatile personalitatii noastre.  Totusi suntem  incapabili sa intelegem ca totodata avem nevoie si de o parte complementara nici intr-un caz identica cu noi. Acceptarea fiintei iubite cu micile ei lipsuri sau defecte duce la armonizarea relatiei si la o intelegre mult mai profunda a angajamentelor pe care acea relatie si le-a luat.

Dar pana unde suntem capabili sa acceptam?