De la iubire conditionata la iubire neconditionata -I-

Fiecare dintre noi, aspiram in adancul sufletului nostru sa fim iubiti asa cum suntem, cu toate asa zisele defecte si calitati, in mod plenar, total si neconditionat.
Iubirea neconditionata este considereata de majoriatea dintre noi un ideal de neatins. Ea presupune sa actionam si sa reactionam in mod deschis fata de o persoana pe care o iubim fara a fi influentati de tiparele noastre obisnuite de perceptie.

Totusi, fara sa stim, am simtit macar o data in viata, iubirea neconditionata, incarnata in acele momente magice ale inceputului unei relatii de cuplu. Iubirea neconditionata poate fi simtita destul de usor, insa este mai greu sa fie mentinuta si permanentizata.
Cand reusim aceasta, simpla existenta a persoanei iubite ne face constienti de magia vietii, incepem sa vedem totul mai colorat, mai plin de viata.

Atunci cand suntem iubiti in acest mod simtim in acelasi timp ca suntem recunoscuti, valorificati si sustinuti. Probabil ca aceasta constituie una dintre cele mai inalte si profunde forme de iubire.
Pe de alta parte suntem si fiinte umane care simt frica, frustrare, avem anumite nevoi si griji. Toate aceastea ne influenteaza felul in care relationam mai ales intr-un cuplu.
Cand persoana iubita ne “satisface” nevoile si preferintele simtim ca o iubim, iar cand nu o mai face, iubirea parca ne scade…

Acest exemplu ne ajuta sa recunoastem foarte usor iubirea conditionata, care este o forma de iubire mai slaba si superficiala.
O relatie de iubire presupune unirea si a sacrului si a profanului din noi, prin urmare de cele mai multe ori intr-o relatie de cuplu sunt prezente ambele forme de iubire si ce a conditionata si cea neconditionata. Este foarte bine atunci cand aceste doua forme de iubire sunt in acord, altfel zis iubim si cu inima si cu mintea. O relatie de cuplu in care acestea sunt in contradictie este angoasanta si produce indecizie, confuzie si neintelegeri la ambii parteneri.