Parintii si relatia noastra de cuplu

Parintii nostri sunt cei care pe langa faptul ca ne-au adus pe lume, si-au pus amprenta foarte puternic asupra personalitatii noastre. Ei constituie prima experienta de comunicare, relationare si dragoste. Acestia sunt materializarea ideilor si principiiilor noastre de relationare.
Fiecare dintre noi chiar daca consideram ca am avut o copilarie fericita avem anumite resentimente vis-a-vis de cum am fost tratati sau de cat si ce ni s-a oferit. Dincolo de asta trebuie sa intelegem ca parintii nostri au facut tot ceea ce au considerat ca este mai bine. Este foarte important sa le vorbim parintilor despre momentele care ne-au lasat anumite resentimente, sa discutam si sa-i iertam.
Probabil ca parintii nostri nu ne-au oferit toate uneltele necesare pentru a fi fericiti in cuplu, dar trebuie sa fim siguri ca ne-au oferit toate uneltele pe care le-au avut. Intr-o relatie putem veni cu o experienta familiala diferita de cea a partenerului si modele de viata total opuse, deaceea experienta femiliala trebuie sa fie bine integrata in fiinta noastra pentru a o putea armoniza apoi cu cea a partenerului de viata.
Pe de o parte parintii trebuie sa inteleaga faptul ca chiar daca pentru ei vom ramane mereu copii, avem deja capacitatea de a lua o decizie si responsabilitatea de a ne asuma acea decizie; pe de alta parte avem nevoie sa simtim ca familia ne accepta, ne admira si ne recunooaste.
O relatie matura si deschisa cu parintii ne va ajuta sa ne iubim mai mult partenerul de viata si sa-l vedem asa cum este el, nu prin prisma familiei si a experientei familiale.
Mai multi psihologi recomanda limitarea accesului liber al rudelor si al parintilor in relatia noastra de cuplu. Parintii pot avea tendinta sa ne acapareze, sa inceapa sa ne dea sfaturi care nu sunt in favoarea partenerului nostru, sa il discrimineze, chiar sa ne manipuleze pentru a ne schimba atitudinea fata de relatia pe care o avem.
Daca aceasta se petrece trebuie sa discutam deschis cu parintii sau rudele noastre si sa le comunicam ca atunci cand este vorba despre o relatie de cuplu “ordonantele” parintesti nu-si mai au rostul.
Un cuplu sanatos trebuie sa aiba o granita externa care are menirea de a proteja perechea de o aventuala “acaparare” a rudelor si de a conserva valorile lui. Astfel viata in doi isi va parcurge propriul drum plin de placeri si bucurii, tristeti si ratari, un drum al vietii care se transforma, nu se opreste, nu se intrerupe si care este mereu sustinut de cei doi iubiti.